RBDD
Posted
Valoarea universala zonei Deltei Dunarii a fost recunoscuta prin includerea sa in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei, in cadrul Programului ” Omul si biosfera ” (MAB) lansat de UNESCO in 1970, si a peste jumatate din suprafata sa in Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, elaborata de UNESCO in 1972. Istoricul protectiei unor valori deltaice este destul de consistent. Padurea Letea a fost declarata rezervatie naturala în anul 1938, fiind a doua zona protejata din tara, urmand dupa Retezat care a devenit protejat legal în 1935. Coloniile de pelicani de la Rosca-Buhaiova/ Delta Dunarii au fost declarate Rezervatie a Biosferei în 1978-1980, dar pe plan intern asta nu a avut consecinte semnificative legate de protejare. Din septembrie 1990, prin Conventia Ramsar , Delta Dunarii a fost recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala ( in special ca habitat al pasarilor de apa), si declarata de catre Guvernul Romaniei rezervatie a biosferei.
Prin diversitatea impresionanta a habitatelor si a formelor de viata pe care le gazduieste intr-un spatiu relativ restrans, Delta Dunarii constituie un adevarat muzeu al biodiversitatii, o banca naturala de gene de o valoare inestimabila pentru patrimoniul natural universal.
Multe specii de plante si animale au devenit totodata si importante resurse naturale exploatabile , care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri, dezvoltandu-se astfel activitati economice traditionale si relatii sociale caracteristice. Ulterior s-a conturat tendinta de supraexploatare a unora din resursele naturale, tendinta vizibila chiar si in prezent, printr-o presiune crescuta in special asupra pestelui si pasunilor, precum si prin dezvoltarea unor activitati economice inadecvate zonei. Presiunile umane au generat dereglarea echilibrului natural existent, prin distrugerea unor importante arii de hranire si reproducere a multor specii de pesti si pasari, inclusiv a altor grupe de vietuitoare, datorita colmatarii unor lacuri si canale ce a produs aparitia fenomenului de eutrofizare pe mari suprafete acvatice et.
Efectele negative generate de activitatea umana din interiorul deltei se cumuleaza cu cele generate de alte activitati mai dinamice, desfasurate in afara ei . Exista astfel riscul ca aceste efecte conjugate sa afecteze in continuare echilibrul ecosistemelor naturale si sa se agraveze, fara masuri de reducere a presiunii omului , de refacere a unor zone afectate si protejare a celor existente ( a caror valoare nu este inca afectata). Obiectivul fundamental al managementului ecologic, elaborat in cadrul programului special de administrarea a acestei zone, este conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative capabile de mentinerea, si conservarea unor specii de plante si animale pe cale de disparitie sau in pericol. Acest obiectiv se realizeaza prin: cercetarea si monitorizarea continua a componentelor ecosistemelor protejate, pastrarea formelor traditionale de activitate economica ce nu genereaza dezechilibre ecologice si armonizarea intereselor economice si sociale cu obiectivele de conservare si protectie a biodiversitatii, informarea si educarea populatiei autohtone privind valoarea stiintifica si necesitatea conservarii si protejarii florei, faunei si a peisajelor respective, integrarea activitatilor economice din perimetrul rezervatiei astfel incat acestea sa nu produca dezechilibre ecologice.
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (R.B.D.D.) , cu o suprafata totala de 5800 km 2 , are ca unitati geografice componente : Dunarea maritima, de la Cotul Pisicii la Sulina, lunca inundabila in zona Isaccea – Tulcea, Delta Dunarii, saraturile Murghiol, complexul lagunar Razim – Sinoe si zona costiera a Marii Negre de la varsarea bratului Chilia la Capul Midia, pana la izobata de 20 m, iar ca diviziuni geomorfologice : delta fluviala (de la Ceatal Chilia si pana la aliniamentul grindurilor maritime Letea – Caraorman – Crasnicol), delta fluvio – maritima (intre grindurile maritime Letea – Caraorman – Crasnicol si tarmul Marii Negre) si complexul lagunar Razim – Sinoe.
In vederea realizarii unui management eficient pentru conservarea patrimoniului natural existent, suprafata R.B.D.D. a fost impartita in urmatoarele categorii de zone functionale:
• zone cu regim de protectie integrala (8,7% din total suprafata R.B.D.D.), reprezentand: formatiuni fizice si biologice sau grupari de astfel de formatiuni care au o valoare exceptionala din punct de vedere stiintific sau estetic, habitatele speciilor de plante si animale care au o valoare universala din punct de vedere stiintific sau al conservarii lor, situri naturale care au o valoare exceptionala din punct de vedere stiintific si istoric, al conservarii sau frumusetii lor;
• zone tampon (38,5% din total suprafata R.B.D.D.), ce cuprind zone cu caracteristici biologice apropiate de ale celor precedente, indeplinind functia de limitare a impactului antropic asupra zonelor cu regim de protectie integrala;
• zone economice (52,8 % din total suprafata R.B.D.D), ce includ terenurile aflate in categoria domeniului public de interes national si cele aflate in domeniul privat sau public de interes local si judetean, in care se desfasoara activitati de valorificare a resurselor naturale regenerabile, in limitele de suport ale ecosistemelor naturale.
Diversitatea conditiilor climatice, hidrologice si edafice, influenta antropica din ce in ce mai puternica, precum si pozitia geografica a acestui teritoriu sunt factorii ce au determinat bogatia, varietatea si valoarea florei si faunei Deltei Dunarii.
Din cele circa 6000 de specii de plante si animale inventariate, incepand din 1991, de cercetatorii romani, multe sunt la prima semnalare in delta, Romania si in lumea stiintifica . S-au inregistrat de asemenea multe specii cu valoare ecologica ridicata, datorita raritatii si endemismului lor, fie in R.B.D.D. ( Centaurea pontica, Elymus pycnattum deltaicus, Pseudamnicola razelmiana, P. dobrogica, P. leontina, Hypanis plicata relicta, Diachrysia chryson deltaica, Isophya dobrogensis, Knipowitschia cameliae ), fie in Romania ( Centaurea jankae, Eudontomyzon mariae, Gobio kessleri antipai ). Un numar relativ mare de specii, mentionate in lucrarile de specialitate aparute pana in anii ’90, nu a fost regasit in teren. Intrucat la data adoptarii unora din conventiile europene nu au existat suficiente informatii despre zona balcanica, respectiv sud-est-europeana, cu exceptia ornitofaunei, multe din speciile endemice, periclitate critic sau vulnerabile ce se intalnesc in rezervatie nu fac obiectul conventiilor europene si internationale din domeniul protectiei speciilor si habitatelor, in timp ce specii comune si neamenintate deocamdata – cel putin in acest areal – intra sub jurisdictia acestora. De exemplu, dintre speciile de plante considerate periclitate pe plan european, in numar de patru, doar doua specii sunt periclitate si in teritoriul R.B.D.D. ( Marsilea quadrifolia si Aldrovanda vesiculosa ), iar celelalte doua ( Salvinia natans si Trapa natans ) sunt specii cu o abundenta si frecventa ridicata in tot teritoriul, in timp ce specii ca Centaurea jankae si Centaurea pontica , alaturi de alte 20 de specii, majoritatea subendemite, sunt periclitate critic in acest teritoriu.