Populatie

Posted

Istoric
Vestigiile arheologice si documentele istorice demonstreaza in zona deltei  si in intreaga Dobroge, permanenta populatiei romanesti autohtone si a suprapunerii in straturi succesive a elementului romanesc din celelalte tinuturi, alaturi de  prezenta populatiilor alogene.

Tot litoralul de la Sinoie si pana la insula Popina a fost vatra de formare si evolutie a civilizatiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) – 5000- 3000 a.c., cu statuile “Ganditorul” si “Femeia sezand” drept simbol al   comunitatilor de familie unita. Fortificatiile cu santuri si valuri de pamant de pe promontoriile de la Sinoie, Enisala, Babadag, Tulcea si Somova, etc., raman  vestigii ramase din din epoca civilizatiei fierului (1200- 500 a.Chr.). Tezaurul princiar din mormantul tumular de la Agighiol, necropolele de la Murighiol si Enisala, cetatea de la Bestepe, afirma civilizatia sedentara  dacica.  Dupa Dinogetia (de pe insula Bisericuta din satul Garvan), Halmyris (astazi Murighiol ) este cel mai cunoscut site arheologic dintre toate cetatile zonei: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufaru), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), sau   Enisala (Parches).
Hartile genoveze si izvoarele bizantine mentioneaza  foarte mult pescuitul si comertul cu tot felul de produse in sec. X- XV in porturile dunarene la Solina (Sulina de azi) si Licostoma (Periprava). Delta Dunarii capata o configuratie etnica deosebita prin venirea in timp a populatiilor slave (lipoveni, ucraineni), determinand  o asimilare locala a lor si aculturatie.

Cele doua mari centre comerciale din inima Deltei Dunarii: Chilia si Sulina, au renascut dupa razboiul Crimeei. In perioada de la 1856 si pana la 1940, Sulina a cunoscut o dezvoltare economica, urbanistica si spirituala  mai ales printr-un specific care a reusit sa o individualizeze intre toate orasele dunarene din tara noastra. Din toata zestrea sa spirituala si urbana, astazi mai dainuie cateva cladiri, in frunte cu Palatul Comisiei Europene a Dunarii, farurile ei vechi si noi, iar bisericile si cimitirul sau ii dau cu prisosinta imaginea orasului cosmopolit de altadata.

In aceste coordonate s-a dezvoltat o cultura populara traditionala , preluata in societatea moderna ca „model interetnic dobrogean ” al tolerantei.

Demografie
La sfarsitul secolului XIX in Delta Dunarii locuiau circa 12.000 locuitori, iar in preajma celui de al doilea razboi mondial (1940) erau circa 14.000 de locuitori.
Pe teritoriul rezervatiei sunt in prezent 25 asezari umane cu o populatie de 14 583 locuitori in 2002, din care 68.5% in localitatile rurale si 31.5% in orasul Sulina.

Populatia Deltei este grupata in 15 localitati rurale si doua orase: Tulcea si Sulina.

Localitatile sunt concentrate in cea mai mare parte de-a lungul bratelor Dunarii si ocupa spatii  reduse din cauza suprafetelor mici de terenuri neinundabile existente.
Densitatea populatiei este de circa 3,5 locuitori/km², raportata la suprafata continentala a rezervatiei.
Populatia activa din rezervatie este de circa 35,3% avand un grad de ocupare de cca 81.4% repartizat diferentiat pe activitati:

–          pescuit si piscicultura (15,3%),

–          agricultura si silvicultura (29%)

–           industrie, constructii, comert, prestari servicii (15,7%)

–           turism, transporturi, comunicatii (15,4%)

–          sanatate (1,9%)

–          invatamant, educatie, cultura (5,7%)

–          administratie publica (13,5%)

–          alte activitati (3,6%)

Structura etnica a populatiei, conform datelor recensamantului din 2002, era:

–          romani: 12 666 persoane (87%)

–          rusi, lipoveni: 1 438 persoane (10%)

–          ucraineni: 299 persoane (2%)

–          alte etnii: (1%)

Activitati traditionale

Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupatie a locuitorilor din Delta Dunarii. Desi astazi resursa piscicola a cunoscut un regres, pescuitul este in continuare principala preocupare. Localitatile unde pescuitul reprezinta principala activitate a locuitorilor sunt: Crisan, Mila 23, Gorgova si Sfantu Gheorghe.

Cea de-a doua ocupatie principala a locuitorilor Deltei o constituie cresterea animalelor, care dintr-o activitate temporara (transhumanta) a devenit o preocupare permanenta la sfarsitul secolului XIX. Localitati cu traditie in cresterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfistofca si Caraorman. Agricultura traditionala se  practicata mai ales in zonele cu suprafete mari de teren arabil: Chilia, Pardina, Plaur, Salceni, Ceatalchioi si Patlageanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu risc mic de inundare.

Din cauza solurilor sarace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mica dezvoltare pe grindurile marine Letea si Caraorman. Dupa 1960, pescuitul si agricultura au cunoscut modificari prin intensificarea exploatarii stufului (mai tarziu abandonate), amenajari piscicole, mari incinte agricole si silvice