Descriere geografica

Posted

Delta Dunarii reprezinta cea mai tanara regiune geografica a Romaniei, cu o individualitate aparte intre deltele Europei, cat si cele ale lumii intregi. Ea este situata in partea de NV a bazinului Marii Negre, intre urmatoarele coordonate :

• 28º 10’ 50’’ longitudine estica (Cotul Pisicii)
• 29º 42’ 45’’ longitudine estica (Sulina)
• 45º 27’ latitudine nordica (bratul Chilia, km 43)
• 44º 20’ 40’’ latitudine nordica (Capul Midia).

Suprafata totala a deltei este de 4178 km ² , din care 3.466 km ² pe teritoriul Romaniei (82%) si, respectiv, 732 km ² pe teritoriul Ucrainei (18 %). Limitele deltei propriu-zise pot fi extinse pana la Capul Midia, incluzand astfel si complexul lagunar Razim – Sinoe.

Fluviul Dunarea este un factor determinant in evolutia deltei, extinzand-o permanent catre  mare prin aluviunile revarsate (rata medie de inaintare in perioada 1835-1992 a fost de 17,405 m/an). Acesta se revarsa prin trei brate, cu avansari oarecum egale: Chilia – 84 km, Sulina – 77 km si Sf. Gheorghe (Insula Sahalin) – 81 km. Ca rezultat al interactiunii dintre fluviu si mare, Delta Dunarii se imparte in doua sectoare: delta fluviala in vest si delta fluvio-marina in est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea – Caraorman – Crasnicol.

Informatiile istorice transmise  de la calatori in decursul timpului, cormpletate de cercetarile actuale din domeniu, au permis reconstituirea, in spatiu si timp, a teritoriului deltaic. Pe baza studiilor elaborate, s-a demonstrat  ca Delta Dunarii a luat nastere  intr-un vechi golf al marii, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia intr-un liman. Inainte ca Dunarea sa fi incheiat procesul de colmatare a limanului, vanturile dominante din NE, au antrenat curenti maritimi puternici, construind in fata cordonului litoral acumularile de nisip Letea si Caraorman. Formarea grindurilor Saraturile  s-a petrecut mult mai tarziu, dupa ce bratele Sulina si Sf. Gheorghe au strapuns acest cordon litoral. Ele au avansat in general simultan in spatiul maritim, prin cladirea de cordoane – maluri. Pe baza acestora, marea a construit  noi serii de cordoane litorale care inchid in spatele lor sectoare lagunare, ulterior colmatate. Printr-un astfel de mecanism Delta Dunarii a luat proportii, avansand neincetat in spatiul marin.

Din 1990, Delta Dunarii a fost declarata Rezervatie a biosferei, si recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor de apa, in cadrul Conventiei Ramsar, iar o suprafata de 340.000 de hectare, au fost incluse ca  site international,  in cadrul Conventiei UNESCO de protejarea a patrimoniului universal cultural si natural.

Teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, delimitat conform legii, are o suprafata totala de circa 580.000 de hectare si este amplasat in sud-estul Romaniei, cuprinzand Delta Dunarii propriu-zisa, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunarea maritima pana la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabila Somova-Parches, lacul Saraturi-Murighiol si zona marina.

Din suprafata totala a Rezervatiei, 312.440 ha reprezinta ecosistemele naturale acvatice si terestre incluse in lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal ,  precum si cele destinate reconstructiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes national.
Aria Rezervatiei cuprinde  teritoriile administrative din  3 judete: Tulcea (87,73%), Constanta (12,23%) si Galati (0,14%).

Complexul lagunar Razim-Sinoie reprezinta a doua componenta a rezervatiei,  situata in sudul Deltei Dunarii si cu o suprafata totala de circa 1.145 km², din care suprafata lacurilor este de 863 km². Cea mai mare parte a complexului o constituie zona depresionara (vechiul golf Halmyris) ocupata initial de apele marii si care a fost compartimentata ulterior, prin formare de cordoane si grinduri. In ultimile decenii complexul a suferit foarte mari modificari datorita actiunii umane, fiind transformat in rezervor de apa dulce pentru alimentarea sistemelor de irigatii amenajate in jurul complexului.

Dunarea maritima este o alta componenta deltaica, dispusa intre Ceatalul Ismail si limita vestica a rezervatiei – Cotul Pisicii, intre milele Mm 43 – Mm 74.

Zona inundabila Isaccea-Tulcea se situeaza in amonte de municipiul Tulcea. Zona are aspectul unei depresiuni si constituie un sector de lunca neindiguit, fapt ce determina ca in timpul apelor mari de primavara sa fie inundat, alimentand lacurile si zonele mlastinoase acoperite cu stuf si plaur.

Zona Saraturi-Murighiol ocupa  terasa Dunarii, avand  o lungime de 2 km si o latime de 500 m. Apele lacului sunt puternic salinizate, caracterizate prin marea bogatie de zooplancton si fitoplancton.